1 |i a fost o foamete în @ar[ — în afar[ de foametea cea dintâi, care se întâmplase în zilele lui Avraam — \i Isaac s’a dus în Gherara, la Abimelec, regele Filistenilor. 2 Iar Domnul i S’a ar[tat \i i-a zis: „S[ nu te cobori în Egipt, ci locuie\te’n @ara pe care @i-o voi spune Eu. 3 F[-@i ad[posta în @ara aceasta, \i Eu voi fi cu tine \i te voi binecuvânta, c[ @ie \i urma\ilor t[i v[ voi da toate @inuturile acestea \i-Mi voi plini jur[mântul cu care M’am jurat lui Avraam, p[rintele t[u. 4 Pe urma\ii t[i îi voi face mul@i ca stelele cerului, \i urma\ilor t[i le voi da toate @inuturile acestea; \i’ntru urma\ii t[i se vor binecuvânta toate popoarele p[mântului, 5pentru c[ Avraam, p[rintele t[u, a ascultat de cuvântul Meu \i a p[zit poruncile Mele, pove@ele Mele, rânduielile Mele \i legile Mele!”
6 |i a locuit Isaac în Gherara. 7 Dar locuitorii acelui @inut l-au întrebat despre Rebeca, femeia sa, \i el a zis: „Aceasta-i sora mea!”, c[ci s’a temut s[ spun[: „E femeia mea”, ca nu cumva oamenii locului s[-l omoare din pricina Rebec[i, pentru c[ era frumoas[ la chip. 8 |i a fost c[ era el acolo de mult[ vreme, când Abimelec, regele Filistenilor, uitându-se pe fereastr[, l-a v[zut pe Isaac jucându-se cu Rebeca, femeia sa. 9 Atunci l-a chemat Abimelec pe Isaac \i i-a zis: „Negre\it, e femeia ta... De ce dar ai zis: Aceasta-i sora mea?” |i Isaac a r[spuns: „Pentru c[ mi-am zis: Nu cumva s[ fiu omor_t din pricina ei”. 10 I-a zis Abimelec: „De ce ne-ai f[cut tu una ca asta? Pu@in a lipsit ca vreunul din neamul meu s[ se fi culcat cu femeia ta, \i mare p[cat @i-ai fi f[cut cu noi”. 11Atunci a dat Abimelec porunc[ la
